Satul Dacia

  Călătorule, de vrei să ajungi in localitatea Dacia, judeţul Braşov, urmează DN13 de la Braşov sau Sighişoara şi mergi până ţi se arată în faţa ochilor cenuşia cetate din oraşul Rupea.

  Dacă vii de la Braşov, laşi în dreapta tăcută cetatea şi  te abaţi spre stânga pe drumul asfaltat 105A. Dacă vii de la Sighişoara , găseşti cu uşurinţă,la dreapta,drumul ce te aduce in satul Dacia.

  Pentru a-l cunoaşte mai bine, află cateva lucruri interesante:”Dacia”se aflăîn nordul judeţului Braşov, pe Valea Mare, vale care străbate satul de la vest spre est şi se varsă în Olt. Satul aparţine de comuna Jibert, fiind locuit de români, ţigani, două familii de saşi şi câţiva unguri. Dar nu a fost întotdeauna

  Află acum adevărata istorie a satului: Satul Dacia a primit în decursul istoriei numele  STEIN (în germana),GARAT (în maghiară), apoi ŞTENA,şi abia mai tarziu DACIA. Este atestat documentar din anul 1309, fiind locuit de saşi. Aceştia au primit in jurul anului 1224 “Pământul crăiesc” pe care s-au aşezat şi  au format cu sârg şi abnegaţie, structuri asemănătoare spaţiului de unde au venit. Trăind în vecinătăţi, au instituit un spirit civic, de ordine, un cult marcant al muncii şi al lucrului bine făcut. Satul făcea parte din SCAUNUL RUPEA, care cuprindea 18 localităţi, imărţite în două plăşi: Plaşa de sus (Ungra, Caţa, Drăuşeni, Jimbor, Mercheaşa) şi Plaşa de jos (Fişer, Viscri, Dacia, Jibert, Lovnic, Cobor, Felmer, Şona,  Hălmeag, Ticuşul vechi,Ticuşul

  Satul  a trecut prin multe evenimente istorice. Vreau doar să amintesc războiul din 1916-1917, când, scriitorul Camil Petrescu, locotenent în Armata Română, aflată în oraşul Rupea, este solicitat să apere satul. Iată cum descrie Camil Petrescu satul DACIA  in romanul ”Ultima noapte de dragoste, întaia noapte de război”, in capitolul “Post inaintat la Cohalm”(Rupea):Iată părerea autorului despre sat:"Coborâm acum pe uliţa principală, largă cât două bulevarde din Bucureşti, cu plantaţii ingrădite prin mijloc. Doar româncele noastre rumene şi pline au ieşit cu poalele pline de mere şi pere, cu oalele de lapte în prag.Copiii ne întampinau din toate părţile şi pe la toate ferestrele apar capete curioase, ascunse de după perdele colorate." Aşa sunt uliţele satului meu: largi ca nişte bulevarde şi asezate în formă de cruce.

  În acele vremuri mulţi români  au  fost persecutaţi de unguri,au fost bătuţi şi judecaţi la Cluj. Imi povestea bunica mea de Suciu Lazăr care a murit în inchisoare, neputând să îndure chinurile la care a fost supus. Alţii au rezistat şi s-au întors acasă după ani grei de puşcărie.

  Numele acestor eroi este gravat pe monumentul ridicat în faţa bisericii ortodoxe pentru a fii cunoscuţi şi slăviţi de toate generaţiile actuale şi cele ce vor urma. Tot atunci, dintre cei reclamaţi au reuşit să fugă, să treacă munţii în Moldova, unde se aflau în retragere guvernul român şi regele. Printre aceştia se află şi tânărul Ioan Stanciu, (fratele străbuncii mele), cel care luase legătura cu trupele române aflate în Cohalm pentru a anunţa: “Domnule comandant, ne jefuiesc ungurii, scapaţi-ne! Suntem din Ştena. Iaca ici peste deal. Ne-o prăpădit. Au venit acuma o mulţime de tunari şi adună vitele oamenilor. Pe cine se împotriveşte îl găteşte cu arma".

  Numele de Ştena s-a schimbat în Dacia între anii 1936-1937, când acelaşi Ioan Stanciu a plecat la Bucureşti, îmbrăcat în straie populare şi s-a prezentat în faţa D-lui.Gheorghe Tătărăscu, aflat în fruntea guvernului României, solicitând schimbarea numelui satului. Anii au trecut, au fost ani grei pentru românii şi pentru saşii din Dacia.Intre anii 1940-1941, armata hitleristă intră în sat şi rămâne din iarnă până în primăvară, plecând apoi spre Rusia. Din sat au fost mobilizaţi 150 de bărbaţi şi feciori. Unii nu s-au mai întors. Au cazut pe câmpul de luptă. Printre aceştia au fost şi fratele bunicului meu, Bărbătei Vasile şi vărul bunicului Bărbătei Viorel. Vasile a fost elev la Şcoala Militară, a fost luat de pe băncile şcolii şi trimis în război să-şi apere ţara. A murit impuşcat,a fost adus acasă şi înmormântat în cimitirul satului. Viorel a căzut în localitatea Stremţ (jud.Alba). Acolo a fost înmormântat dar părinţii l-au adus şi l-au redat pământului strămoşesc.Ştenerii se mândresc cu eroii lor, iar in memoria lor au ridicat  monumentul din faţa bisericii.

  În Dacia sunt două biserici. Una veche, in cimitirul satului,pe deal şi alta noua,în mijlocul satului. Ambele merită să fie vizitate pentru că în momentul în care le treci pragul eşti îcercat de puternice trăiri spirituale şi istorice.

  Românii noştri sunt iubitori de tradiţii şi port popular. Avem un port minunat. Portul popular din satul Dacia este asemanator cu cel din zona Rupea dar există mici diferenţe. Feciorii poartă căciuli negre  împodobite cu vrâste. Acestea sunt formate din margele colorate, broşe şi oglinjioare aşezate frumos pe un mănunchi de iederă verde. Cămeşile sunt făcute din “pânză de maşină” cum spuneau bătrânii, adică o panză foarte deasă ţesută de femei la război. La gât are o “betiţă” cusută cu “musculiţe”, iar la mâini, ”pumnişori”, deasemenea cusuţi cu arnici colorat. Predomină culorile negru, galben, verde, roşu. La gât feciorii poartă “frunzuliţe” adica pănglicuţe  înguste, tricolore şi roşii. Bărbaţii însuraţi purtau ”cârpa”, adică batic negru cu trandafiri roşii, tras printr-un inel, iar in colţuri aveau ciucuraşi din lână colorată. Astăzi şi feciorii poartă aceste legături la gât atunci când colindă sau la diferite spectacole sau ceremonii. La mijloc, camaşa este incinsă de “şerparul” din piele, frumos ornamentat. Mândria oricărei mame de fecior stă în felul cum ştie să aranjeze cutele din spatele cameşii şi cioarecii. “Cioarecii” sunt  pantalonii costumului popular şi sunt facuţi din postav, ţesut de femeile satului, din lână albă de oaie. Ei trebuie să fie strânsi pe picior, să stea foarte intinşi, să nu se încreţească deasupra cismelor. Peste cămaşa, iarna se poartă “chieptarul” din piele de oaie, ornat cu cusături alese, peste care se îmbracă “clicin”, haină din postav negru sau “sein”, adică maroniu.În picioare  bărbaţii purtau vara ghete şi iarna cisme cu tureacul tare din piele de viţel.

  Şi femeile poartă “chieptar inflorat”. Fetiţele se îmbracă în “Crătinţe” roşii, fetele mai mari in “fote”negre sau în rochii cu şorţ şi “lăibărel”, iar femeile căsătorite în “crătinţa cu potori” (iarna) iar vara cu rochia, şorţ şi “lăibărel”. E foarte frumos costumul fetelor şi al femeilor,iile sunt cusute cu roşu sau bej pentru crătinţe, cu negru pentru fote şi cu roşu, galben,verde,albastru,altiţele iilor pentru crătinţă cu potori. Iile fetelor se deosebesc de cele ale femeilor căsătorite prin altiţe: fetele au altiţa sub cot iar femeile ,deasupra cotului. De asemenea sunt împodobite de “umbreajă” de pe mijlocul mâinilor, adică cele mai frumoase şi deosebite danteluri. La mâini iile au “potori” bogaţi, creţi, impodobiţi de danteluţe subţiri în acelaşi ton cu umbreaja. Rochiile sunt plisate în cute mari, de lăţimea  a două degete şi sunt făcute din stofă fină. Şorţul este negru din mătase, ornat cu danteluţă îngustă. Crătinţa cu potori se aşează în faţa iar crătinţa roşie în spate. Este împodobită cu fir argintiu sau auriu. Se numeşte cu potori deoarece are ornamentele rotunde din dantelă sau material colorat roşu, verde, albastru, din partea de jos a crătinţei şi din colţuri. Când fetele îmbracă crătinţa cu potori, în spate,au doar rochierul alb, plisat mărunt şi pe spate “bete”, adică panglici late, din postăvel subţire, de culoare roşie sau albastră. Pe spate fetele pun “bertii”, adică panglici înflorate. În picioare poarta ghete şi iarna cisme de capră. Pe cap se face o legatură specială din “carpe de călăraşi” adică baticuri: roşu şi negru cu trandafiri, sau “vălitoarea”, facută din pânză albă brodată aşezată în forma unei toci. Se mai poartă pe cap “cârpa” cu “ranţe”, adică baticul de mătase cu franjuri.

  Călătorule,te invităm să te abaţi din drumul tău şi să ne vizitezi satul cu minunatele-i împrejurimi,să cunoşti oamenii deosebiţi ai locului,să admiri portul şi obiceiurile moştenite din moşi strămoşi.

Înv.Bărbătei Viorica

Ştefan Bărbătei